Eating what I like the most *hehe*

- Ah, serios? Am rămas buimac câteva clipe. Oare chiar era posibil așa ceva? Totuși, ideea că eram singurul de care reușise să se îndrăgostească până acum mă făcea și mai fericit.
Când am văzut-o bucurându-se ca un copil mic am început să râd și m-am ridicat în picioare. Am ridicat-o în brațe pe la spate, învârtind-o cateva clipe, apoi m-am oprit, ținând-o așa, în brațele mele.
- De fapt, chiar mă încântă că mi-ai zis asta, i-am sărutat eu scurt obrazul.

A zâmbit dulce, îmbrăţişându-l.
-Dar, dacă eu îţi voi afecta cariera? Adică... Dacă paparazzi fac poze şi toate chestiile, apoi fanele sar pe tine? Sau mai rău, pe mine. Îşi învârti degetele arătătoare în cerc, apoi degetele mari, neştiind ce să zică.Nu voia să îi facă rău.
-Dar poate că fanele tale vor accepta adevărul... POATE.

Băiatul o întoarse cu fața spre el, privind-o fix în ochi.
- Tu nu-ți face griji pentru asemena lucruri, nu sunt importante, iar eu mă pot descurca cu ele și pot înfrunta orice pentru tine.
O lipi de el, sărutându-i fruntea și o ținu așa în brațe, mult timp.

A zâmbit, şi apoi se desprinse de el , trântindu-se pe canapea.
-Ah... Nu m-am simţit niciodată aşa de bine. Spuse şi îşi băgă capul într-o pernuţă, apoi îi făcu semn băiatului să vină la ea, pentru a-i zic ceva. Dorea să-i zică [,] că îl iubeşte, mult, dar nu mult, ENORM.

M-am apropiat de ea, purtând un zâmbet larg pe chip. Când am ajuns lângă canapea, m-am pus în genunchi, chiar lângă fată. Am privit-o lung, așteptând să îmi zică ceea ce avea de zis.

A mai stat puţin aşa, apoi îşi întoarse brusc capul către el, zâmbind.
-Te iubesc! A spus tare şi clar, să înţeleagă, apoi adăugă şi un 'mult'. Dar apoi se corectă şi zise:
-De fapt te iubesc enorm ! Şi l-a îmbrăţişat imediat,căutând să nu cadă de pe canapea.