Eating what I like the most *hehe*

Off: Topic privat. Only me and Mikki ^^

” Damn, ce dor mi-era de mancarea asta! ” a fost primul lucru pe care l-am gândit eu când am dat de mirosul superb al mâncărurilor chinezești, atunci când am intrat într-un restaurant, ”Dragonul Roșu”. Îmi aducea aminte de vremea în care locuiam în Korea. Uneori mi-e dor să mă întorc acolo, însă momentan nu pot.
Localul era cam gol, ceea ce m-a surprins, dar totuși m-a încântat. Numai avea cine să vină la mine să-mi ceara autograf sau să vrea să îmi facă vreo poză. Deci, puteam mânca liniștit.
M-am pus la o masă de la geam și am așteptat chelnerița. I-am cerut o supă miso, apoi niște tăieței si pui cu susan. Cam multe, dar avea o pofta de mancare imensa.

Tocmai trecea pe lângă restaurantul chinezesc, când nişte tipi, care o tot urmăreau, o lipiră de acel geam, crezând că restaurantul este închis, şi încercă să îi facă avansuri. Încercă să ţipe după ajutor, dar aceştia i-au pus mâna la gură. Nu ştia ce să mai facă, aşa că se lăsă pradă lor.

Mă apucasem să mămânc liniștit. Supa miso era genială, o adoram, dar se părea că nu ma puteam bucura de ea. Am vazut la geam niște tipi și inițial am crezut că sunt alți fani, dar când am privit mai bine erau cu o fată și părea că ea se afla în încurcătura. Fără a îmi da seama că ei erau mulți și eu doar unul, am ieșit peste ei. Nu suportam să văd cretini care se luau de fetele neajutorate.
- Aveți chef de joacă? Am întrebat ironic, apucându-l de guler pe tipul ce-i pusese fetei mâna la gură. L-am adus aproape de mine, aruncându-i o privire de gheață, iar în următoarea clipă pumnul meu se imprimase pe moaca lui tembelă.

În momentul când veni o persoană să o ajute, închise ochii, căci credea că îşi va lua bătaie. S-a înşelat,însă. Şi a deschis ochii. Acum nu ştia ce să facă, trebuia să îi mulţumească băiatului, dar se ruşină şi îşi ridică eşarfa până peste gură şi nas.
-Mulţumesc... ! Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă nu m-ai fi ajutat !

Tipii aceia plecaseră în sfârșit. Păcat, le-aș fi dat și lor câtiva pumni. M-am apropiat de fată ca să văd dacă e bine. Părea destul de în regulă, dar totuși puțin speriată.
- Ești bine? Am întrebat încet, uitându-ma la ea de aproape, cautând să văd dacă fusese rănită.

Când întâlni ochii băiatului,aceasta se înroşi în obraji, dar se bucura că nu se observă. Şi-a dus o mână la ceafă, neştiind ce să mai zică şi ce să facă. Crezu că este politicos, totuşi, să-i răspundă la întrebare.
-Sunt bine, mulţumesc. Spuse ea cu o uşoară tremurare în voce.

Huh, fetele se sperie așa de ușor, m-am gândit eu, dar le înțeleg într-un fel. Tipa părea chiar foarte speriată, poate era mai bine s-o las singura, sau ceva... dar totuși simțeam nevoia să rămân cu ea.
- Vrei să te ajut cu ceva? Te duc acasa cu mașina?

Era destul de departe de casa ei, aşa că nu putea refuza să o ducă el, şi nu mai voia să aibă probleme cu tipii aceia. Dădu din cap, afirmativ la ultima lui întrebare. Se dezlipi de acel geam, şi nemaiscoţând vreun cuvânt. Roşeala din obraji trecuse, aşa că nu se mai simţea constrânsă să ţină acea eşarfă sus, dar nu o lăsă în jos, încă.

- Bine, să mergem, am spus, făcându-i semn să mă urmeze la mașină, iar când am ajuns în fața ei am deschis ușile, invitând-o să intre.
Mă bucuram că acceptase s-o duc acasa. Mi-era teamă că pe drum se putea reîntâlni cu fraierii ăia, iar după ce i-am făcut unuia dintre ei sigur s-ar fi luat de ea și mai rău.
Când a intrat, am aprins motorul, pornind mașina.
- Să-mi zici unde să te duc, adică, unde stai.

-Stau în centru , la primul bloc care-ţi iese în cale. Zâmbi şi îşi dădu jos acea eşarfă, totuşi. Era prea cald să mai poată sta cu ea, şi îl privi pe băiat. El este cumva, minunatul G-Dragon? Nu îi venea să creadă, este în maşină cu G-Dragon ! Dar nu avea de gând să sară pe el, nici să-i spună că adoră melodiile lui, şi nici că l-a recunoscut.Va ţine secret.

Am rămas tăcut, privind spre ea când și-a dat eșarfa jos. Era chiar drăgută, sau mai bine zis frumoasă. Semăna foarte mult cu prima fată de care m-am îndrăgostit.
O mașină din spate a claxonat, iar asta m-a trezit din visare. Mi-am scuturat ușor capul ca să-mi revin și am mărit puțin viteza. Nu a durat prea mult, fiindcă am ajuns în centru și am oprit în fața blocului de care zisese fata.
- Păi... am ajuns. E bine aici, da?

Se simţea foare nasol că a ajuns aşa devreme, dorea să stea mai mult cu el, o atrăgea. Dar ştia că oricum nu are nicio şansă la el, aşa că îi mulţumi din nou, apoi coborî din maşina lui, făcându-i cu mâna şi i-a zâmbit inocent. Intră în bloc, urcând câteva scări, şi ajunse la apartamentul ei, intrând. Era o încăpere frumoasă, dar monotonă.Totul alb. Oftă, şi se trânti pe pat.

Într-un fel și mie îmi părea rău că ajunsesem așa de repede, nu m-ar fi deranjat compania ei. Am lăsat mașina în fața blocului ei, iar eu am coborât din ea. Aveam pur si simplu chef să mă plimb prin centru, mai ales că azi nu era prea multă agitație. Mi-am pus căștile de la mp4, începând să ma plimb, fără o țintă anume.

Am scos capul pe geam, observându-l pe băiat. Nu se putea abţine să nu îl privească, o atrăgea prea mult. Îşi luă şi pisica în braţe, mângâind-o pe creştetul capului.
-Voi reuşi oare să stau departe de el? Îşi întrebă pisica, fără a primi vreun răspuns, şi dorind ca măcar să îşi ridice privirea băiatul, doar ca să îi mai vadă o dată acei ochi deosebiţi.

Ca deobicei, câteva persoane m-au recunoscut. Ah, uram când pățeam așa. A fost nevoit să le dau autografe, dar dupa ce au plecat mi-am pus o sapcă pe cap și niște ochelari în ochi. Speram că așa nu mă va mai recunoașe cineva. Am continuat să merg, cu privirea în jos.

Scrise pe o foaie albă , 'I need you,I need you,I need you.I love you. I need you' şi tot aşa, apoi o aruncă pe geam, dar nu se aştepta ca foaia să cadă chiar în faţa băiatului.De frică că se va uita în sus şi o va recunoaşte, a închis geamul şi se trânti pe pat, pornindu-şi televizorul lăsând pe un post de muzică.

Fani nebuni, baieți care se iau de fete și acum foi! Am parte numai de chestii ciudate astăzi.
Am luat în mână foaia aceea enervantă, dar când am văzut ce scria pe ea am rămas surprins. Huh, ciudat. Cine ar fi scris ”I need you” de atâtea ori? Se uită in sus, dar nu observă pe nimeni, la nici o fereastra.
”Ciudat!” Mi-am spus, rămănând în loc câteva clipe, privind lung foaia.

Cum era de aşteptat, ea nu se opri doar la o foaie. Mai luă una, desenând inimioare şi decupându-le, apoi le colorase. Le-a aruncat din nou pe geam, privind de data asta, fără să se mai ascundă. Dacă se uită în sus, asta e, n-o fi ea singura de la geam, nu? Sau poate o fi, dar acum nu mai conta.

M-au lovit în față și mai multe hârtii, iar de data aceasta erau diferite inimioare și altfel de chestiuțe.
” Ah, fanii aștia nu știu când să se oprească! ” Mi-am zis, nervos, ridicandu-mi privirea în sus. Însă nu era un fan, era fata pe care o adusesem eu acasă. Am rămas șocat, dar apoi am zâmbind și am început să-i fac cu mâna.

Nu îi zâmbi, şi nici nu îi făcu cu mâna. A închis geamul şi de data asta, fără să-l mai deschidă încă o dată . Probabil că o credea o ciudată, dar nu îi păsa. Se întinse pe pat, închizând ochii şi imediat adormi, ca o pisicuţă inocentă, ghemuită. Adormise cu gândul la el, că probabil se va întoarce, să-l mai vadă o singură dată, dar era o şansă, de o sută la mie.

Am dat din umeri, hotărându-ma să merg și eu acasa. Am intrat în mașină, dar nu am plecat din loc. Am scos o foaie si un pix, incepand sa scriu o scrisoare pentru fata pe care o salvasem.
” Bună, sper că nu m-ai uitat. Eu pe tine nu.
Mă bucur că fraierii ăia nu te-au rănit, dacă o făceau, îi omoram. Oricum, îmi pare bine că te-am întâlnit, dar cu toate astea, habar n-am care-i numele tau. N-ai vrea sa mi-l spui?”
La sfârșit mi-am scris numele, adresa, dar și numărul de telefon. Am lăsat scrisoarea în cutia poștală din blocul fetei, apoi am plecat cu mașina spre casa mea.

Se trezise peste o oră sau două, din cauzua visului.A visat că băiatul îi lăsase o scrisoare, şi de obicei ceea ce visează ea e adevărat. Coborî la parter, şi îşi controlă cutia poştală.Întradevăr,era o scrisoare.O desfăcu şi o citi: "Bună, sper că nu m-ai uitat. Eu pe tine nu.
Mă bucur că fraierii ăia nu te-au rănit, dacă o făceau, îi omoram. Oricum, îmi pare bine că te-am întâlnit, dar cu toate astea, habar n-am care-i numele tau. N-ai vrea sa mi-l spui?"
Urcă înapoi în apartament, şi se aşeză pe scaun. Şi-a scos o foaie pe birou, începând să scrie, dar imediat a tăiat şi a mototolit foaia.A luat alta,şi se întâmplă la fel, aşa că o lăsă baltă cu scrisu şi ieşi din apartament, intrând într-un taxi cerând să fie dusă la adresa de pe scrisoare.

Am ajuns în sfârșit acasă. Lătratul cățelușului m-a întâmpinat imediat. M-am aplecat spre el, începând să-l mângâi.
- Da, da, și mi-e mi-a fost dor de tine! Am zis, cu-n zambet larg pe chip. ”Dar nu mai dor decat îmi este de ea” am continuat ideea în gandul meu, venindu-mi în cap imaginea fetei.

Ajunse la destinaţie, şi plăti drumul, taximetristului. Coborî şi acolo era o casă mare, evident, doar e G-Dragon. Se duse la o fereastră unde nu era nicio draperie, şi trase cu ochiul în casă. Era el, mângâindu-şi câinele. Era aşa frumos, şi spera ca să nu observe că îl priveşte, şi să iasă afară, căci se înroşeşte imediat. Îşi scoase din geantă un ruj roşu, scriind destul de mare şi rapid pe geam * I miss you *. Apoi se ascunse după colţ.

Am lăsat câinele, sau mai bine zis el m-a lăsat, fiindcă a început să alerge ca nebunu prin casă. M-am ridicat și am început să mă întind. Eram puțin obosit și m-am îndreptat spre patul din sufragerie, dar ceva mi-a atras atenția. Ceva roșu pe geamul meu.
- You miss me? Am spus pentru mine, chicotind. Mă întreb cine e...
Curios, am deschis geamul și am scos capul pe el. Priveam în stânga și în dreapta, dar nu părea a fi vreo persoană prin preajmă.