Eating what I like the most *hehe*

Dar din neatenţie, îşi uitase geanta sub geamul lui. Cât de proastă putea fi? Scrisoarea şi rujul erau chiar deasupra, acum sigur se va da de gol. Oftă lung şi tare, dându-se cu capul de perete, înjurând printre dinţi. Acum aştepta ca să vină băiatul la ea, căci sigur aşa se va întâmpla.

Am văzut acea geantă și mi-am cam dat seama cine era. Mi-a fost lene să ies pe ușă, așa că am ieșit pe geam. Chiar lângă mine era fata pe care o salvasem. M-am lăsat în jos, stând față în față cu ea și i-am zâmbit.
- Chiar așa de dor îți era de mine, eh?

Când a dat nas în nas cu băiatul, se înroşi instantaneu. Nu ştia ce să mai facă, parcă îngheţase. Înghiţi în sec, rămânând în continuare tăcută.
-Mie? Da... Spuse încet, dar probabil că băiatul auzise. Roşeala din obraji nu trecuse, şi acum îşi luă geanta de jos, şi spuse:
-Trebuie să plec.

- Așa de repede? Nu mai rămâi? Am rămas surprins și am prins-o din reflex de mână.
- Adică serios, ai bătut atâta drum până aici degeaba? Dacă tot îți era dor de mine intră puțin, te servesc cu ceva, am spus, chicotind.
I-am admirat chipul până când mi-a răspuns. Era așa drăguță când roșea.

Când mâinile lor făcură contact,aceasta se opri în loc, rămânând în şoc, timp de câteva secunde, şi spuse doar un 'bine'. Nu prea socializa bine cu oamenii, nu ştia ce să zică, şi ce să facă. Dacă respingea mâna băiatului, probabil credea că îi provoacă scârbă, sau ceva de genul. Aşa că, va aştepta până îi va da drumul el.

- Bine, să mergem.
I-am dat drumul la mână și i-am spus să mă urmeze. Am intrat în casa mea imensă și am condus-o până în sala de oaspeți.
- Fă-te comodă șiii... zi-mi cu ce să te servesc.

Se aşeză pe canapea, urmărindu-l cu privirea încontinuu.
-Nu vreau nimic, mersi. Şi scuze că ţi-am mâzgâlit geamul cu ruj.Îşi duse o mână la ceafă, jenată de faptul că a prins-o la locul faptei, acum el ştia că i-a dus dorul, şi probabil ştie că îl şi place. Şi-a muşcat buza inferioară, până când i-a dat sângele.

- Nici o problema, am spus, oarecum indiferent, probabil din reflex, pentru ca eram obisnuit cu asemenea gesturi care de obicei veneau din partea fanelor.
M-am intors spre ea, asezandu-ma de asemenea pe canapea. Am observat imediat ca ii curgea sange de la buza. Nu mult, dar o pata rosie se intinse pe langa buza ei.
- Ce faci? Cum te-ai taiat? Am intrebat-o, mirat.

Când băiatul se aşeză lângă el, se ghemui, şi îşi duse genunchii la piept. Peste puţin timp, băiatul întrebă cum m-am tăiat, iar la început a ezitat, dar apoi îi explică despre ticul ei cu muşcatul buzei când se intimidează, sau vede ceva ce îi place.
-Ai înţeles? Umm... Sigur nu te deranjez? Adică...aş putea deveni o povară pentru tine.

- Ți-am mai spus, nu ma deranjezi.
Eram chiar sincer cu ea la partea asta. Nu mă deranja, nu avea de ce să ma deranjeze o companie așa de drăguță.
Avea un tic ciudat, dar mi-am dat seama că se intimidase din cauza mea, ceea ce m-a făcut să ma simt oarecum mandru de mine că arătam așa de bine și intimidat așa ușor fetele.
Am luat un șervețel și am revenit lângă ea. I l-am pus cu grijă peste buză, tamponând ușor, apoi am ținut așa servețelul, ca sângerarea să se oprească.
- De ce te rănești singură? E păcat de buzele tale drăguțe, i-am zâmbit eu larg.

I-a apucat mâna când acesta îi ştergea sângele de pe buză, scoţând pentru prima dată, un zâmbet larg în faţa lui.Îi dădu drumul mâinii lui, căci ceva pufos se aşeză în braţele ei. Era câinele lui. Îi plăceau şi câinii, chiar dacă ea are pisică. Îl mângâie uşor, jucându-se cu el, apoi îl întrebă pe băiat cum îl cheamă. Nu se mai înroşea, şi începu să vorbească. A evoluat, ca să zic aşa.

Am luat șervețelul de la gura ei, oricum nu îi mai curgea sângele, iar atunci am observat un zambet foarte drăgut. Ah, de fapt, în momentul acela, mi s-a părut că am văzut cel mai frumos și sincer zâmbet din lume, dar momentul a fost întrerupt de cățelul meu. Se părea c-o place pe fată.
- Chu, i-am spus numele câinelui.

Nu ştiu de ce, dar în secunda doi, câinele o muşcă pe fată de mână. Nu foarte tare, dar îi lăsă urmă.
-Şi uite motivul pentru care mi-am luat pisică...Râse, frecându-şi partea muşcată ca să nu simtă durerea.Nu ştia ce să mai zică,aşa că îşi lăsă privirea în jos, aţintită către mâna ei, şi din când mai trăgea cu ochiul la chipul băiatului.

Am rămas mirat când Chu a mușcat-o și imediat am început să tip la el, gonindu-l din încăpere.
- Nu știu ce are, niciodata n-a mușcat pe nimeni.
I-am luat mâna într-a mea, privind-o îngrijorat.
- Esti bine?

-Atâta timp cât sunt cu tine , pot să fiu şi înjunghiată, că mă simt bine, şi la propriu dar şi la figurat, spuse încet, dar era mai mult ca sigură că băiatul o auzise, apoi spuse rapid:
-Sunt bine. A zâmbit, strângându-i uşor mâna.

Zâmbi imediat ce auzi primul lucru pe care-l zise fata. Era tare drăguță. Am luat-o de cealaltă mână, care nu era rănită și am ridicat-o ușor sus, ridicându-mă și eu în același timp cu ea.
- Vrei să-ti cânt ceva la pian? Poate așa ai să uiți de durere.

A dat din cap afirmativ, fiind destul de curioasă ce îi va cânta. Adora cântecele lui, făcându-i plăcere să le asculte. Atunci, îşi dădu seama că el îşi dorea să afle numele ei, iar acum era o şansă de a i-l spune.
-Eu sunt Mikki. Am uitat să mă prezint, îmi cer scuze.

- Mikki? Eu sunt Kwon Ji-Yong, îmi pare bine!
I-am zâmbit scurt și m-am prezentat, chiar dacă știam că îmi cunoștea numele. Măcar cu ea voiam să ma simt ca un om normal, nu ca o vedetă.
Am ajuns in fața pianului și i-am făcut semn să se aseze pe scaunul de lângă mine. Am început să-mi plimb degetele pe clapele pianului, cântând una din melodiile mele, mai exact ”butterfly”.

Era o melodie frumoasă, şi o făcu să zâmbească. Era pur şi simplu minunat.Când termină melodia, aceasta se scăpă cu un: Ah, te ador. Apoi îşi puse mâna la gură, căci nu voia să afle că îl adoră, aşa repede. Se înroşi imediat, şi îşi puse mâna la ochi.

Când se opri din cântat auzi ceea ce zise fata și parcă înregistră în minte fiecare cuvânt pe care-l zisese ea, punând ”caseta” intr-un colț bine ascuns din mintea lui, fiindcă îi plăcuse momentul.
Se apropie mai mult de ea, luandu-i mâinile de pe față. Îi observă roșeala din obraji, ce o făcea să pară și mai cute, iar în următoarea clipă îi șopti:
- Hmm, doar atât?

-Poţi să... te prefaci că nu ai auzit nimic? Întrebă, lipindu-se de băiat, şi îşi lăsă capul în jos, ca să îi treacă roşeala din obraji. A simţit parfumul lui, şi era superb. Avea un miros îmbătător,şi atunci a zâmbit, când îi simţi bătăile inimii băiatului. Se ... îndrăgostise de el. Pentru prima dată, se îndrăgostise , întradevăr.

- De ce să fac asta? I-am răspuns c-o întrebare.
Și-a lăsat privirea în jos și mi-am dat seama de ce, dar eu i-am ridicat-o ca să-i admir chipul roșiatic. Ah, era chiar frumoasa.
- Să știi, sentimentul e reciproc.
Nu am mai așteptat o alta reacție din partea ei căci i-am acaparat buzele într-un sărut lung, sălbatic. Așteptasem așa mult să fac asta, încât în momentul de față îmi venea s-o iau toată.

Rămăsese fără aer, şi în momentul când băiatul o sărută, aceasta se înroşi şi mai tare şi începu să dea din mâini, dar apoi se calmă, şi îi răspunse sărutului, pasional, ducându-şi o mână pe gâtul băiatului şi cu cealaltă o apucă pe a lui, zâmbind mulţumită.

Am zâmbit în sinea mea, mulțumit de faptul că cedase așa de ușor. Am continuat sărutul, aducand-o mai aproape de mine și am ajuns s-o țin strâns în brațe.
Am oprit totul brusc, brutal, dar asta din cauza că simțeam lipsa aerului. Mi-am reglat ușor respirația, zâmbind spre fată și privind-o chiar în ochi. Am rămas tăcut, socotind că (,) cuvintele nu-și aveau rostul în acel moment magic.

- Ştii, eşti singurul băiat de care m-am îndrăgostit cu adevărat. Zâmbi, sărutându-i obrazul scurt,apoi îi strânse mâna. Nici nu ştia ce să zică, căci în momentul ăsta îi venea să sară în sus şi să ţipe, şi chiar asta făcu în următoarele câteva secunde.