Sympathy For The Devil

Cu un rucsac ce-mi atârnă pe umărul stâng și o geantă mică în aceeași mână, deschid ușa camerei mele. Privesc în jur și strâmb din buze. Un aer închis se simțise imediat ce am pășit în încăpere, iar ceea ce văd nu mă prea încântă. Pe pereți sunt postere vechi. Cu trupe ce nici nu cred că există măcar, sau nu am auzit eu de ele. Oftez scurt și-mi las rucsacul să alunece pe podea, așezând apoi geanta lângă ușă. Cu pași mci mă apropii d egeam și-l deschid, permițând aerului rece de afară să pătrundă în cameră.

Ştia că este perete în perete cu vreo două-trei camere neocupate , aşa că zgomotul produs de el niciodată nu avea pe cine să deranjeze din lateral.
Singurătatea începea să-l înebunească , ajungând să fie violent chiar cu el. Şi nu , nu mă refer să se bătă singur sau să se taie , ştiu eu ce căcat. Lovea cu pumnii tot ce putea. Mai nou se anunţase că trebuie să aibă şi un concert la stadion.
Uneorii ştia că este stupid să fii un chitarist profesionist într-o trupă foarte bună , poate că asta îl făcea să se şi simtă ca dracu.
Fanii nu îl făceau să meargă decât mai departe fără să se gândească la el. Droguri peste droguri , sănătatea lui era în pericol.
Stresul îi ajunsese până în gât şi începu să dea cu pumnii şi să arunce injurii într-un perete.

M-am întors cu fața spre cameră, ieritată de ceea ce văd. Deși era un hotel, că doar așa scria pe clădire, sau poate sunt eu mai năucă, nu dădea nici un semn de complexitate.
Îmi prind părul într-o coadă, precum școlărițele și mă apropii de patul ce era limit de un perete. Mă sui pe suprafața moale a obiectului și mă apropii de perete, dorind a da jos unul dintre postere.
Tresar imediat și mă îndepărtez, ce aud niște bătăi în el. Se pare că cea sau cel ce stă lângă camera mea, e într-o „renovare” totală.
Mă dau jos de pe pat și privesc lung spre perete. Zgomotele devin din ce în ce mai puternice, ceea ce mă face puțin să să mă îngrijorez.

Se oprii , deja se comporta ca un ţăcănit mintal. Nu putea să continue aşa , cel puţin nu în acel mod . Se trânti pe parchet ; îşi aprinse o ţigare şi dădu drumul muzicii lente uşor.
Slab se calma . Mi-ar trebui un psihiatru îşi şopti scurt în sinea sa , revizuindu-şi comportamentul .
Ieşi pe balcon. Ura balcoanele de genul , erau prea apropiate unul de altul , puteai sării la celălalt una-două; Trase două fumurii pentru început din ţigaretă şi privi cum soarele scăpăta spre apus.
Se aşeză pe o canapea joasă , şi moale , destul de joasă. Şi apucă chitara clasică în mână. Lăsă ţigarea între buze şi începu să cânte.
Acest cretin ţăcănit cum era , avea un talent ... acela de a cânta . Măcar atât.

Sunetele au încetat. Mă sui înapoi pe pat și încerc să dezlipesc posterul d epe perete. După câteva secunde de nereușită mă enervez și trag de el, rupându-l.
Câteva înjurături printre dinți își fac imediat apariția și cobor printr-o săritură de pe pat.
Arunc hârtiuțele ce au mai rămas din afiș și le arunc la coș.
Îmi iau rucsacul de pe jos și scot din el un casetofon și un suport pentru CD-uri. Pornesc casetofonul și încep să caut un CD anume.
Într-un final îl găsesc, îl pun în casetofon și-l pornesc. După câteva secunde o melodie lentă la pian se aude din difuzoarele aparatului. Dau volumul mai tare și-mi iau geanta de jos, cu gândul de a așeza puținele lucruri ce le-am luat cu mine, în dulap.

Continuă să cânte , dar se opri .
Căcamaş! ura muzica la pian îl făcea să fie prea liniştit şi vulnerabil . Lăsă chitara jos şi privi cerul ce începea să se aglomereze de stele ; luminiile tuturor marilor magazine stricau priveliştea şi erau absolut enervate.
Din camera lui încă se auzea cum cânta de data asta "metallica- die die my darling" şi dintr-o dată totul se opri. Oraşul încet se stinse.
Începu să râd ca un ratat , se oprise curentul în întreaga Londră. Îşi luă chitara şi continuă melodia , chiar dacă nu prea vedea corzile , se concentra .

Privesc în jur, observând cum totul este cuprins de un negru puternic. Casetofonul meu s-a oprit brusc. Acea melodie ce mă mai liniștea puțin, nu se mai aude.
Observ numai câteva linii de lumini, trasate de lună. Ce ușor se pare că se așează pe cerul înstelat. fac pași mărunți, fiind atentă să nu mă împiedic de ceva și mă apropii de geam. Privesc lung în jos și observ cum numai farurile mașinilor mai sunt aprinse. Ghinion, s-a luat curentul.
Firar! exclam pe un ton iritat, pășind rapid spre canaând deodată mă încâlcesc cu picioarele în wprelungitorul casetofonului și cad.
Auci. Dute-n măta! mormăi spre cablul dintre picioarele mele, încercând să-l descâlcesc.

Era cât pe aci să râdă şi să urle ca Tarzan , dar se abţinu , nu de alta dar patronul îi promisese că îl dă afară din hotel. Auzi o buşitură de alături.
Probabil vecina sau vecinul căzuse. Se apropiie de bara ce unea cele două balcoane şi sări pe balconul fetei. O privii luna făcându-i umbră
Uhm... eşti ok? întreb nu prea văzând bine unde era fata

Încerc să privesc cablul, dar fără speranțe. Camera ete prea întunecată, în plus, cineva tocmai a oprit singurele raze de lumină.
Wa... rămâi unde ești!Știu karate! replic imediat ce-mi dau seamă că pe balconul camerei mele se află o persoană. Și băiat, după voce și siluetă.
Abia am ajuns în hotel și nu sunt sigură de ce fel de persoane pot da aici, mi se pare normal să mă țin departe de ele.

Începu să râdă , uşor sadic. Nu avea de gând să îi facă ceva fetei.
Stai calmă , nu am de gând să mă apropii de tine . murmură acesta aprinzând bricheta.
Vroiam să te întreb dacă ai vreo lumânare , ceva. dădu uşor din umeri

Lumânare? îmi ridic privirea de la picioarele mele spre trupul tipului.
Cred că... încearcă în dulapul din dreapta ta. murmur nesigură pe mine. Sper că nu greșisem ceva și să se trezească că da cu capul în ceva sau mai știu eu ce.
Continui să trag de cablul înfășurat în jurul gleznelor mele și încetul cu încetul, cred că-l descâlcesc.

Intră în camera fetei ; se apropie de dulapul ăla îl privi şi se aplecă deschizând uşa. Era un dulap ,gol ... gol dar cu vreo 2 lumânărele maricele. Le luă pe ambele aprinzând una , apoi şi pe cealaltă.
Se apropie de tânără observând cât de simpatică părea , avea o faţă foarte foarte drăguţă.
Haide să te ajut. mormăi aplecându-se la gleznele ei , trăgând puţin de fire cât să le lărgească şi fata să îşi poată scoate picioarele.

Îmi trag picioarele la piept și privesc iritată cablul.
Aleluia! exclam victorioasă într-un final și mă ridic imediat de jos și mă scutur pe fund de praf.
Îl privesc pe băiat, reușind într-un fel să-i observ mai bine trăsăturile. Are un stil rebel, dar nu pare un nebun sau un criminal în serie.
Chicotesc slab la propiile mele gânduri, ciufulindu-mi părul.
Um, mulțumesc! îi sunt recunoscătoare pentru ajutorul dat. Oricum, dacă nu apărea el, mă mai chinuiam două ore de una singură să mă eliberez.

Dădu din umeri şi mormăi scurt cu plăcere . Luă o lumânare şi una i-o lăsa fetei. Se îndreptă spre balcon .
Eh eu cred că mă duc la mine , m-ai zdrăngăn ceva la chitară şi eh. spuse acest privind-o pe tânără luminat la faţă de razele flăcării ;

Iau lumânarea cu atenție și-l urmăresc din priviri pe tip. Chitară? Știe să cânte la chitară. Ce ușor poți afla unele lucruri despre oameni. Afișez un zâmbet.
Stai! privesc mai încolo de el, pe balcon. Și-a făcut apariția în cel mai ciudat mod și moment, probabil... El este cel de alături.
Stai puțin... tu erai „ demolatorul ” din camera alăturată , mai devreme? reușesc să-i pun întrebarea înainte de a pleca și indic cu degetul arătător peretele ce desparte camera mea de a lui.

La strigătul fetei se opri înainte să "traverseze". Auzi întrebarea şi îşi privii degetele aspre de la bătăile cu pumnul în acel perete ; o privi apoi pe fată şi zâmbi inocent ,cum numai el avea farmec , ca un copil micuţ :
Da răspunse sec cu acelaşi zâmbet.

Îl privesc buimacă, clipind dese ori din gene.
De curiozitate. Ar trebuii să mă aștept la asta în fiecare seară? devin din ce în ce mai curioasă. Întrebarea ce i-am adresat-o chiar îmi pare necesară, la fel ca și răspunsul. Dacă stau lângă cineva ca el... măcar trebuie să fiu pregătită pentru orice.

Zâmbetul i se şterse de pe buze , dar nu reuşi să nu scapete un mic surâs amuzat.
Nu , nu cred. Eram decât neliniştit. Nu sunt mereu , cred. dădu din umerii .

Crezi? repet după acesta, afișând o expresie surprinsă, dar nu prea plăcută.
Îmi duc o mână în păr și privesc puțin speriată în jur. Lumina s-a luat, iar camera aceasta deja îmi dăduse fiori de când am intrat în ea.
Strâmb din buze și-l țintesc pe tip cu privirea, parcă implorându-l să nu mă lase singură aici.
Oare ai putea să, um...

Bine , bine promit că o să sparg iară vreun geam sau o oglindă mai bine. De dragul dea a avea vecină .
Îşi umflă obrajii precum un peşte ;
Nu vrei să vi să stăm la lumina lumânării în caz că nu ardem ceva pe balcon , să mâncăm nişte mâncare nesănătoasă şi să cântăm? adaugă un bot de căţeluş.

Îmi acopăr ochii cu o mână și chicotesc încet.
Mai respiri? îl privesc printre degete, amuzată de modul în care spusese toate acele lucruri.
Închid ochii imediat ce simt ceva fierbinte pe un deget al mâinii drepte. Îmi privesc mână și observ cum ceara lumânării se topește, câteva picături ajungând pe degetele mele.

O privi pe fată , întradevăr spusese acele cuvinte rapid unul după altul dar nu era o problemă putea să vorbească şi mai rapid de atât ;
Spuse apoi rapid cu un mic şters zâmbet:

Dacă nu vrei e ok dădu din umeri şi sării rapid în partea cealaltă la el.

Wa, nu, așteaptă-mă! Mie frică de întuneric! exclam puternic și pășesc rapid pe balcon, oprindu-mă când îl văd că sărise deja.
Lumânarea mi s-a stins, dar e ok. Afară e chiar mai multă lumină de cât în cameră și îmi convine foarte mult.

Strigă după ea:
Ţie frică să vi la mine ? Sări! râse scurt aşezându-se pe balustradă aşteptând-o pe tânără ;

Mie frică de multe lucruri. murmur mai mult pentru mine și măsor atent distanța dintre cele două balcoane.
Este drept, distanța nu e mare, dar asta nu înseamnă că pot zbura pur și simplu.
Promite că mă prinzi dacă cad! replic și pun lumânarea undeva pe jos.