Este aşa de simplu...

Şi venise o altă diminneaţa plictisitoare în care din nou aveam ce face . Mi-am trecut mâna prin păr aşezandu-mă într-un fotoliu . Am privit camera de hotel în care ma aflam, bătând usor cu degetele in masa din faţa mea .
-Totul e aşa de sec...M-am gândit, inspirand adânc, trecându-mi degetele firave peste clapele pianului . Mă ridicasem din fotoliul moale, iar acum eram aşezata pe micul scaunel din faţa pianului . Schiţând un zambet stins, am atins delicat clapele, sunetul plăcut al notelor răsunănd în întreaga încăpere . Luănd o gură de aer, am început sa cant usor, închizand ochii . Era aşa plăcut, aşa liniştitor...
Totuşi, atat de singuratice sunau suntele , dar erau frumoase în felul lor .