La fel ca cei mici, mă plimbam pe străzile Londrei ţinând în mână zăpada . Ningea de ceva ore, iar oraşul deja fusese acoperit de mici fulgi de nea . Era aşa frumos, aşa liniştitor .
Am zâmbit finuţ, îndreptându-mă către Turnul Londrei cu paşi grăbiţi, ce deveneau cu fiecare metru parcurs, mai agitaţi . Omătul mi-a scăpat printre degete, dar măcar eu am ajuns aproape de Turn, gâfăind . M-am lăsat în jos, luănd o gura mare de aer . Mi-am trecut mâna prin păr, apoi m-am îndreptat de spate, privind cu ochii mari Turnul .