Stranger in a strange land.

Nu era mare diferență, dar simțeam o altă atmosferă, ceva ce nu puteam numi acasă. Am oftat scurt și am stins lumina. Se înserase de mult timp, afară era destul de întuneric dar camera mea era foarte luminată mai ales de stâlpurile de luminat de pe autostradă. M-am îndreptat spre canapea și m-am aruncat pe ea întinzându-mă și privind în sus tavanul. De ce? Asta era întrebarea care nu-mi dădea pace. De ce mă simțeam așa obosită? Peste câteva secunde mi-am dat seama că pusesem o întrebare retorică. Am rânjit scurt și am închis ochii.