Waiting...for something !

Ce linişte era noaptea în hotel...Nici măcar enervanta muscă nu se auzea . Katherine zămbi, un zămbet obosit, poate că pe jumătate adormit, aşa ca ea . Inspiră adânc şi reuşi să apese butonul care arăta numarul şapte, etajul ei, desigur . Işi rezemă incet capul de peretele metalic al liftului şi închise ochii, sperănd ca această clipă , plină de calm, să nu se termina vreodată . Dar maşinaria idioata ajunse la etajul dorit si uşile se deschisera, parca poftind-o pe şatenă să iasă afară .
Şi aşa făcu . Ajunse pe hol, nici măcar amintindu-şi cum făcuse asta . Cu paşi lenesi o lua incet la pas, căscând . Cine o pusese să se ducă prin cluburi ? Mintea ei, credea ea . Dar oricum, la ora asta, poate ca trei sau patru dimineaţa, nu mai gândea aşa limpede .