Obişnuinţa mea...

Era aşa de frumos afară , chiar dacă vântul bătea şi făcea frunzele copacilor să fluture încetişor . Stăteam la aşa zisa umbră a unui copac, privindu-i mai pe toţi tinerii, în timp ce schimbam melodia de la Mp3 . Mi-am închis jacheta neagră de piele, întinzăndu-mi bratele , ridicând privirea către cerul care devenise înnorat . Deci avea să plouă ... Parcă ar fi contat ! Am schiţat un zâmbet leneş, rezemându-mi capul de trunchiul gros al copacului .