I belive in nothing ; Not the end and not the start.

Căscă ochii marii după ce soarele îi străpunse privirea cu raze puternic strălucitoare ... Lent , leneş , coborâ picioarele pe parchetul rece al camerei. Şi privi spre ceea ce era în aceea cameră.
Nu locuia de mult acolo , era un hotel normal trebuia ca dimineaţa să găsească curat având în vedere că toată noaptea a lipsit.
Se ridică în picioare şi se întinse. Era ca un corp sedat fără suflet în mişcare ; direct sub duş se aţinti.
Se desprinse cu greu de cabina duşului. Se privi în oglindă şi scuipă.
Ruşine! strigă acesta pocnind cu putere geamul , spărnd oglinda.
Cioburile se întinse în toată baia. Ieşii din baie ud fleaşcă ; Îşi aruncă pe el nişte pantalonii negrii şi un jocking .
Deja era ora 16.30 , nu-i păsa , pentru el încă era dimineaţă. Camera de hotel era încă răscolită , chitării peste chitării oriunde.
"Oare mai ştie cum a fost...?" întrebării stupide îi înfundau capul ;
Era sigur că ziua asta va fi distrusă , aşa era şi el pe ziua de azi. Ca un copil dat la orfelinat.
Privii cu slăbiciune , de pe balcon , intrarea în hotel şi turnul Angliei , intrarea şi turnul , şi tot aşa.

Îşi mai trase mânecile jockingului şi mai luă două închiţituri de cafea în timp ce privea acelaşi lucru de vreo două ore. Era gata.
Gata să ce?Gata să spună şi el că totul sa terminat. gata să pertreacă o seară în compania altcuiva.

Am bătut la uşa cuiva, fiind sigură că auzisem zgomote care, ei bine, pe mine una mă deranjaseră . Adevărul era că in cameră, singură şi fără să fac nimic, nici măcar să ies afară nu aveam chef . Ce farmec avea atunci când erai singur si fără nimeni ? Nici unul, exact . Am inspirat adănd, aşteptând ca cel sau cea din cameră să deschidă .

Dădu drumul unui jet purternic de apă fierbinte şi lăsă cana goală , dar plină de zaţ în chiuvetă să se clătească. Opri apa la sunetul bătăilor în uşă ; lăsă cana acolo pentru că cei drept nici nu era spălată.
Privea cu dezamăgire faţa lui într-o oglindă de lângă uşa de la intrare , era aproape pregătit să se rănească şi să-şi vadă şi cealaltă mână sângerând .
Dădu din cap realizând cât de imatur şi prostesc se comporta.
Apăsă cu brutalitate pe clanţa uşii şi o deschise.

L-am privit pe tânărul din faţa mea o clipă ce parea a fi veacuri . Schţând un zămbet ce vroia a fi prietenos, imi caut cuvintele in gând exact ca un copil mic ce îşi uitase poezia .
-Ah...Hei ! Eu sunt Katherine !
Am reuşit să îngân întru-un sfârşit, privindu-l pe tânăr .

Îşi trase mai mult mâneca peste rana sângerindă şi lăsă uşa să se deschida mai mult. O privi pe tânăra din faţa lui.
Bună. mormăi scurt adăung un slab chinuit zâmbet.
Alexander! se prezentă şi el ; deşii nu era logic să facă asta în faţa uşii , nu ştia tocmai cine era ea şi ce dorea.
Încântat presupun. Intră. murmură acest dându-se din calea şatenei

-Te-ai rănit ? Îl întreb pe tânar, observându-i sangele . Îmi ridic privirea către el, intrănd in cameră . Îl privesc căteva clipe, schiţând un zâmbet .

Fata observase rănile lui. Se uită la mină şi dădu din umeri nepăsător nu contează spuse apoi închise uşa încercând să nu o trântească cu forâă. Nu avea nimic de pansat sau ceva de genul , şi sângele îi pătase extrem de mult jockingul verde.
Dururea nu era , până ce idiotul de Alexander nu frecase rănile de mânecile jockingului.

-Cred că te doare...Murmur, privindu-i încruntată rana . Înspiră adănc, încercând să-şi înlăture teama de sânge .
-Ăh...dacă vrei, pot eu să te pansez, am...am pansamente la mine in cameră . Încerc să schiţez un zămbet .

Ştia cu tărie că trebuia că rana lui să fie desinfectată şi pansată , dar nu vroia să deranjeze deja făcea prea multe prostii , deja se comporta ca un copil în corpul unui adult.
Nu...nu îmi permit să te deranjez , plus că durerea nu o să mă omoare.
Murmură acesta ducându-şi mâna sângerindă la spate , strângând din ochi.

-Dar nu mă deranjezi ! Şi te doare , pot să văd asta ! Inspir adânc, privindu-l pe tânăr atentă . Îi privesc atentă rana, apoi îmi ridic privirea către el .

Dădu din umeri , până la urmă ce era aşa de rău să o lase să îl panseze la locurile unde se tăiase în oglindă.
Da , la urma urmei tot trebuie să cedez .

-Exact ! Inspiră adânc, îndreptându-se catre uşa . Schiţa un zâmbet uşor, ieşind din cameră şi aşteptându-l pe Alexander .
-Dar...cum ai reuşit să te tai ? Întreba fata, oarecum curioasă .

O urmă pe fată închizând cu cardul uşa pentru orice eventualitate. Auzi întrebarea ei şi nu , nu avea de gând să îi spună adevăratul motiv.
ăăm , am spart un pahar ... ce mare prostie , tăieturile păreau că ar fi dat cu pumnul în ceva , nu că s-ar fi tăiat involuntar într-un ciobuleţ.

-Sper că nu te superi dacă zic asta, dar....cioburile unui pahar nu taie in aşa fel ! Îl privesc peste umăr, deschizănd uşa de la camera mea, lăsându-l să intre in cameră .

Acum fata na , probabil îl credea un ciudat sau ceva de genu.Dar măcar să zică sincer ceea ce avea de zis.
Ah în căcat. Faza a fost că nu m-am gândit şi am lovit cu putere un geam , oglinda din baie defapt.
Totul fusese dintr-o prostie , letal dar o prostie.

-Oglinda din baie ? Măcar eşti mai deştept decât mine ! Zâmbi delicat, căutand printr-un sertar pansamentul . Îl scoase şi-l lăsă pe masă, făcându-i semn tânarului să i-a loc .

Se aşeză pe canapea şi se gândi la ce se referea prin "mai deştept ca mine".
Ce vrei să spui? Întrebă , gândindu-se că şi fata făcuse asta o dată sau poate de mai multe ori , habar n-am.

-Eu nu m-am tăiat cu cioburile unei oglinzi, ci am avut grijă să ma tai exact cu un cuţit ! Si e mai urât....Schiţez un zâmbet, începând să-i pansez rana .

Atunci când ea îi atingea rănile , simţea ace ce-l străpungeau , durea al dracului de tare.
De ce ai vrut să te sinucizi , să te tai? întrebă încercând să uite de durere şi întrebă tot o dată de curiozitate.

-Iartă-mă, cred ca te doare....Zâmbi delicat, încercând să-l atingă mai uşor . Îi auzi întrebarea şi dădu încet din umeri .
-Îmi uram viaţa !

Nu-i nimic. Fără suferinţă nu se reuşeşte nimic. spuse ironic , dar părând destul de serios. Încerca să nu o facă pe fată să se simtă rău ; de aceea îşi schimbase comportamentul radical faţă de ea, nu vroia să spună ceva sau să facă ceva ce ar putea să o stânjenească.

Şi acum să înţeleg că nu îţi mai urăşti viaţa? întrebă fiind atent la rană , apoi privind ochii şatenei. Erau de un negru pătrunzător , un negru ce încerca să te străpungă.

Îşi ridică privirea către a lui, dar continuănd cu grijă ceea ce facea . Un zămbet mic îi apăru în colţul gurii .
-Ba da, înca o mai urăsc ! Dar nu arăt asta...

Continuă să lase ca privirile asemănătoare ale celor doi să se unească şi să se străpungă una cu alta , apoi privi în altă parte.
Şti viaţa e plină de surprize , bune şi rele. Eu m-am tăiat de idiot. murmură acesta gândindu-se de ceea ce se întîmplase cu o seară înainte.

Aseară trupa mea tocmai m-a anunţat că suntem promovaţi în Japonia printr-un concert. zâmbi şters Şi ce să spun ... fericire mare , am băut ; Prietena era cu mine , şi am neglijat-o două secunde şi s-a supărat dădu din umeri şi ... eh ~ s-a despărţit de mine.
Eu sunt un tip mai nervos şi când mi-am văzut faţa în oglindă involuntar am lovit-o.
Simţea că vroia să spună asta , chiar dacă tânăra nici nu îl întrebase.

Îl ascultă atentă, luând acum bandajul . Îstrânse părul la spate, atingându-i uşor rana .
-Scuze`mă...Deci, dacă am fost atentă, fata aceea stătea cu tine din...interes, sau cum se zice . Zâmbi delicat, ridicându-şi privirea catre el . Să nu te superi că spun asta, dar poate că nu te merita !

Deja rana nu îl mai durea aşa cum trebuia , dar totuşi atunci când îl atinse la ea scrâşni dinţii.
Păi eu unu nu cred că stătea din interes , bine dacă făcea asta era o ratată. Astai viaţa. dădu din umeri privind-o pe tânără.